În linia întâi

1 Decembrie
Ziua de suflet a românilor

Colonel Ion PAPALEŢ

Aş dori să rup vălul ce ascunde viitorul patriei mele,
aş dori să fiu măcar un minut pe tripiedul Phytiei
şi să proorocesc ţării şi naţiei mele soartele cele mai bune.”
M. Kogălniceanu

-a lungul istoriei, fiecare bucată de pământ românesc revenită la patria-mamă a fost plătită scump pe câmpul de luptă. Sacrificiile României în Primul Război Mondial au respectat acest lucru şi au fost deosebit de mari: la o populaţie de 7.400.000 de locuitori au pierit circa 800.000 de oameni (morţi, dispăruţi, militari şi civili). Dacă raportăm acest fapt la viaţa unui popor, nu am pierdut mai mult decât alte naţiuni, dar, dacă raportăm pierderile, sacrificiile, vexaţiunile ce transpar din paginile dosarelor de arhivă la viaţa individuală a românului simplu şi sărac al acelui timp, totuşi, îmbracă o conotaţie diferită. Iar ceea ce pentru ei a fost un sacrificiu imens, pentru noi, devine o grea responsabilitate.

Visul milenar al unităţii românilor într-un singur hotar se împlinea prin imensele sacrificii materiale şi umane pe care le-a făcut România. Atunci, la 1 Decembrie 1918, îndepărtând resentimentele şi necazurile acumulate veacuri de-a rândul, poporul român, mândru, demn şi hotărât chema la marele praznic pe toţi cei cu care era sortit să trăiască şi să muncească.
La 1 decembrie 2011, se împlinesc 93 de ani de la înfăptuirea idealului naţional al poporului român, al eliberării şi aducerii tuturor teritoriilor româneşti – Basarabia, Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Bucovina - la patria-mamă, înfăptuindu-se astfel România Mare. Tocmai de aceea, cel mai important eveniment al istoriei româneşti - Marea Unire de la 1 decembrie - a devenit Ziua Naţională a României.
Această zi este foarte importantă pentru toţi românii şi fiecare dintre noi simte, măcar în adâncul sufletului lui, că trebuie să o sărbătorească cum se cuvine, deoarece ea este şi va rămâne un reper memorabil în istoria patriei noastre prin semnificaţia condiţiei jertfelnice a celui care luptă pentru libertatea gliei şi a neamului său.
Aşadar, ca un semn al recunoştinţei pentru jertfa înaintaşilor, şi în acest an, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită la Bucureşti de mii de oameni, care au venit, cu mic cu mare, la Arcul de Triumf să vadă parada militară în cadrul căreia au defilat peste 1.200 de oameni din Forţele Terestre, Forţele Aeriene şi Forţele Navale. Armatei i s-au alăturat şi detaşamentele Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Protecţiei Civile şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază. Pe timpul desfăşurării activităţii, zona a fost survolată de aeronavele Ministerului Apărării Naţionale, de elicopterele Ministerului de Interne şi de cele ale SMURD-ului.
Responsabil de pregătirea şi instruirea forţelor participante la paradă a fost numit comandantul Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, general-maior Nicolaie Dohotariu, iar comandant al paradei a fost numit generalul de brigadă dr. Nicolae Ciucă, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”.
Antrenamentele în comun au început pe terenul de instrucţie Ghencea în ziua de 21 noiembrie, iar şase zile mai târziu s-a executat o repetiţie finală în Piaţa Arcului de Triumf.
Presa, civilă şi militară, scrisă şi audio-vizuală, s-a aflat şi ea prezentă în număr mare. Fotografii se străduiau să prindă cele mai bune cadre, iar reporterii, cele mai însemnate momente.
De ziua noastră naţională, parcă mai mult ca oricând, faptele înaintaşilor păreau a fi vii şi proaspete în gesturile şi vorbele tuturor acelora care au luat parte la eveniment. Cu toate că este o zi de iarnă, 1 Decembrie a fost una însorită, cu temperaturi pozitive, care a adunat peste 10.000 de oameni. Românii au venit să sărbătorească Ziua României alături de Armată, una dintre cele mai apreciate instituţii ale tării.
Detaşamentele de militari şi tehnica se înşiruiau ordonat, aşteptând momentul sosirii înaltelor oficialităţi şi deschiderea ceremonialului. Disciplina ce domnea peste tot părea a fi cuprins şi pe civilii sosiţi să asiste la eveniment.
Către orele 11:00, dispozitivul pentru ceremonial s-a încheiat şi, timp de mai bine de o oră, invitaţii – personalităţi marcante ale vieţii politice şi culturale, veterani de război, oaspeţii străini (civili şi militari), personalul comandamentului Diviziei 1 Infanterie „Dacica” şi cel din unităţile subordonate, din Bucureşti – împreună cu populaţia locală au asistat la trecerea militarilor ARMATEI ROMÂNE pe sub Arcul de Triumf.
Sosirea preşedintelui ţării a fost marcată de răspunsul „ca un tunet” la salut al Gărzii de Onoare, iar apoi, Imnul patriei a răsunat maiestuos între cerul şi pământul românesc. Pentru o clipă, noi românii, prezenţi la eveniment, am lăsat mândria să ne copleşească şi l-am cântat la unison. În acordurile fanfarei, militarii Regimentului 30 Gardă au executat 21 de salve de artilerie, iar copiii fluturau steguleţele tricolore.
Cei care au deschis parada au fost voluntarii de la Asociaţia „Tradiţia Militară”, care erau echipaţi în uniforme la fel ca cele purtate de militarii români în timpul Primului Război Mondial.
Trecând prin faţa ochilor noştri, Armata română, prin defilarea impresionantă a detaşamentelor sale reprezentative şi etalarea tehnicii de care dispune în prezent, parcă transmitea cu modestie: „Sunt aici, la datorie!”.
N-au lipsit, în acele momente, nici lacrimile furişe din ochii veteranilor, dar nici credinţa dătătoare de nădejde că Dumnezeu îi va ocroti pe români, pe pământul lor străbun.
Festivităţile dedicate sărbătoririi Zilei Naţionale au continuat, începând cu 17:40, în Piaţa Tricolorului, din faţa Palatului Cercului Militar Naţional, unde s-a desfăşurat un ceremonial militar şi un concert de cântece ostăşeşti. Seara, după orele 19:00, militarii Regimentului 30 Gardă au executat „Retragerea cu torţe”, pe traseul Cercul Militar Naţional, Bd. Regina Elisabeta, Piaţa Operei, Bd. Eroilor Sanitari, Bd. Iuliu Maniu, Bd. Vasile Milea, cazarma Regimentului 30 Gardă.
Tot în Bucureşti, au mai avut loc, începând cu ora 08:00, ceremonii militare de depuneri de coroane şi jerbe la Monumentul Eroilor militari români căzuţi la datorie din Parcul Tineretului şi la Monumentul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I.
Privită în ansamblu, parada militară a fost de o încărcătură emoţională deosedită. A fost o zi în care sentimentul de fi român în ţara lui s-a simţit puternic în privirile şi gesturile tuturor. Steguleţele tricolore nu au încetat să fluture mândre pe tehnica militară ce se retrăgea pe străzile capitalei, adunând admiraţia trecătorilor care s-au oprit să-i mai salute o dată pe cei care au reuşit să le reamintească de valorile naţionale.