Kaki 100%
Orice început este greu, însă sfârşitul este imposibil!
Brigada nouă din oraşul zeului Neptun

oraşul de la malul Mării Negre, de fiecare dată, apusul de soare este însoţit de sunetele plăcut tânguitoare ale pescăruşilor, ale moscheelor şi geamiilor ce se găsesc pe acest tărâm de legendă, unde fiecare stâncă şi fiecare val ascunde o poveste…
Pentru cei care ajung în bătrânul Pont Euxin, Constanţa, Tomis sau Constantia, nu va rămâne niciodată un loc prin care au trecut doar întâmplător, ci unul la care se vor întoarce mereu.
La 1 octombrie anul trecut, a fost constituită, în garnizoanele Constanţa, Murfatlar, Medgidia şi Topraisar, Brigada 9 Mecanizată. În semn de respect şi consideraţie, marea unitate a primit denumirea onorifică „Mărăşeşti” şi poartă mai departe gloria, eroismul şi onoarea militarilor dobrogeni.

De la domnul general de brigadă dr. Vasile HERMENEANU am aflat că brigada, la comanda căreia se află, este o unitate tactică de luptă, de tip mecanizat, subordonată operaţional şi administrativ Diviziei 1 Infanterie „Dacica”. Astfel, Brigada 9 Mecanizată „Mărăşeşti” are ca pricipal obiectiv instruirea pentru menţinerea şi dezvoltarea nivelului de operaţionalizare a comandamentului şi a unităţilor subordonate, în vederea participării la pace, la acţiuni de menţinere sau de impunere a păcii în teatrele de operaţii externe, în subordinea unor comandamente multinaţionale, iar în situaţii de urgenţă, la acţiuni de prevenire şi limitare a efectelor dezastrelor naturale pe teritoriul naţional.

O abordare geo-strategică
Prin înfiinţarea acestei brigăzi, în zona de operaţii de sud-est, se realizează un echilibru de forţe la nivel tactic şi operativ, chiar strategic vorbind, dacă ne referim la întreaga armată. „Această zonă de operaţii este una deosebit de sensibilă. Are deschidere la mare, este delimitată de fluviul Dunărea şi reprezintă, practic, graniţa de est a NATO. Aşadar, posibilele acţiuni militare, care s-ar putea desfăşura în această zonă, sunt de o mare complexitate. Intervenţia unor forţe din afara zonei ar necesita anumite manevre complexe din partea noastră peste fluviul Dunărea şi braţul Borcea, luând în considerare existenţa a numai două puncte de trecere peste ele. Faptul că brigada a fost dotată inclusiv cu un batalion de tancuri reprezintă un motiv în plus că ea este necesară şi importantă în Dobrogea. De fapt, campaniile anterioare şi luptele duse pe aceste meleaguri de Armata Română, în Primul şi în cel de-al Doilea Război Mondial, au demonstrat de fiecare dată că existenţa unei structuri din forţele terestre în Dobrogea a fost şi este o cerinţă imperioasă, cu atât mai mult cu cât zona impune în mod deosebit ducerea unor acţiuni de luptă întrunite şi integrate, în cooperare cu forţele navale, dar şi cu forţele aeriene.”

Staff-ul brigăzii
Atunci când se constituie o structură sau o microstructură, oamenii sunt aduşi din diferite unităţi, din diferite medii. Evident este faptul că nu se prea cunosc între ei, dar nu se reduce totul la acest aspect. „Eu am avut marea şansă să lucrez la comanda brigăzii înconjurat de oameni cu o experienţă bogată şi foarte bine pregătiţi, cum ar fi locţiitorul comandantului, colonelul Vasile VREME, fostul comandant al Batalionului 341 Infanterie, care are nu mai puţin de trei misiuni în teatrele de operaţii sau colonelul Adrian SOCI, şeful de stat major al brigăzii, fost comandant al Batalionului 300 Infanterie Mecanizată, care a fost de două ori în teatrele de operaţii. Bineînţeles, şi ceilalţi şefi de birouri sunt oameni cu o pregătire bună. Misiunea mea principală este de a-i face să acţioneze împreună, să realizez astfel coeziunea şi unitatea de gândire în cadrul comandamentului, atât de importante pentru închegarea unui colectiv unit.
Mie îmi plac lucrurile simple şi directe, îmi place să acţionez aşa cum gândesc. Prefer planurile simple şi uşor de conceput şi nu sunt deloc adeptul birocraţiei excesive, cu care ne confruntăm, din păcate, în această perioadă. Aş vrea să dedic mai mult timp problemelor de operativitate a unităţilor şi instrucţiei.”

A trăi înseamnă a lupta! - Seneca
Cu dorul de războinicii Batalionului 341 Infanterie, de unde a venit la brigadă în funcţia de locţiitor al comandantului, domnul colonel Vasile VREME nu-şi pierde din entuziam când afirmă că orice început este greu. „Aşa este! Dar, la sfârşitul etapei, când vom ajunge pe aliniamentul care trebuie, care a fost precizat de eşaloanele superioare, satisfacţiile noatre vor fi cu siguranţă pe măsură. Este greu, dar o spunem cu responsabilitatea misiunii pe care o avem de îndeplinit.”
Locaţia în care a fost dispus comandamentul brigăzii este cea în care a activat Divizia 9. În momentul în care au venit aici, nu au găsit mare lucru, doar încăperile. Au luat-o de la zero, cu documente, cu încadrare personal, cu pregătire… „Sunt foarte bucuros că avem un colectiv de cadre, la nivelul brigăzii, bine pregătit, închegat, deşi mulţi dintre colegii mei au venit din ţară, de la Ploieşti, de la Galaţi şi din alte locuri. Dar, sunt profesionişti, sunt devotaţi sistemului militar şi, cel mai important, sunt foarte muncitori.”
Ca atare, la această dată, comandamentul brigăzii se găseşte la nivelul pe care eşaloanele superioare l-au ordonat. Până la finele anului, marea unitate are de trecut prin două etape: prima - de menţinere a capacităţii operaţionale a unităţilor, care deja erau constituite, şi a doua - de constituire şi de ridicare a nivelului celorlalte unităţi la nivelul primelor. „Motoarele sunt turate şi nu ne-am propus nici un moment să luăm piciorul de pe pedala de acceleraţie. Dimpotrivă, când vom avea şi celelalte unităţi la nivelul pe care, de data aceasta, noi ni l-am propus, vom trece la menţinere. Din acel moment, programul nostru nu va mai fi atât de încărcat, iar oamenii nu vor mai pleca acasă după orele 17:00, 18:00 sau chiar mai târziu.”
Nimic din ceea ce se petrece în viaţa noastră nu este întâmplător. Există o cauzalitate în tot ceea ce întreprindem, o dependenţă reciprocă între cauză şi efect. Urmând ideea acestui principiu, din punct de vedere militar-strategic, chiar se simţea necesitatea unei mari unităţi în Dobrogea, unde nu exista decât Batalionul 341 Infanterie ca forţă luptătoare… şi BIM-ul, dar care se află în subordinea forţelor navale.
„Ne găsim în perioada de desfăşurare a unui STX. Am avut prima etapă, de iniţiere a personalului, şi continuăm cu planificarea şi procesul de iniţiere a comandantului. Vom încheia peste două luni cu DEMEX-ul, ca fază finală. Este foarte binevenită această activitate, pentru că acum vedem cum merge angrenajul, acum vedem unde există anumite disfuncţionalităţi, pentru a le putea remedia. Spre sfârşitul anului sau în decada a 3-a, va veni vremea când noi o să conducem unităţile, iar atunci vom fi pregătiţi, vom avea în spate experienţa, vom şti ce să le cerem.”

Conştiinţa lucrului bine făcut
Experienţa din teatrele de operaţii este hotărâtoare pentru valoarea unui militar. Trecut prin experienţa decisivă a probabilităţii morţii, iniţiatul a renăscut, dar noua sa viaţă nu mai este aceeaşi cu cea veche. Experienţa nu este revelaţie, ci o acumulare de date. Ea este sursa cunoaşterii, este o flacără care nu luminează decât arzând. Despre experienţa din Afganistan am stat de vorbă cu şeful de stat major al brigăzii, domnul colonel Adrian SOCI.
„Experienţa din teatru este o chestiune care poate fi excepţională. Eu am participat de două ori în misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan, în calitate de comandant de batalion, cu Batalionul 300 Infanterie Mecanizată „Sfântul Andrei”, de la Galaţi. Prima dată, am avut oportunitatea să mă alătur misiunii Enduring Freedom, care patrona operaţiunile din Afganistan în 2005. Ulterior, după implicarea lărgită a NATO în Afganistan, în special în partea de sud, am participat la misiunea ISAF III. Cele două misiuni mi-au dat posibilitatea să fac o anumită analiză în ceea ce priveşte atitudinea şi percepţia, pe de o parte, a aliaţilor americani vis-a-vis de operaţiile de stabilitate în această ţară, iar, pe de altă parte, a modului de concepţie a Alianţei Nord-Atlantice faţă de stabilizarea Afganistanului.
Există abordări principiale care pot avea multe asemănări, dar şi multe deosebiri. E un comentariu rar care se poate face pe baza experienţei dobândite în misiuni. Sunt omul care poate să discute cu oricine despre Afganistan şi cred că experienţa mea are o anumită greutate, în aplicarea ei, acum, în calitate de şef de stat major al unei brigăzi.”
Brigada 9 Mecanizată „Mărăşeşti” s-a constituit la 1 octombrie 2009 şi are în compunere, atât unităţi preluate de la o altă structură, deci unităţi care au funcţionat înainte de această dată, cât şi unităţi care au fost înfiinţate odată cu ea sau ulterior. Unităţile care au fost preluate de la Brigada 1 Mecanizată „Vasile Lupu” sunt Batalionul 341 Infanterie, Batalionul 348 Apărare AA, Batalionul 345 Artilerie şi Batalionul 168 Logistic. Ponderea unităţilor de manevră şi a celor de sprijin, în această preluare, este egală, două unităţi de sprijin şi două de manevră. Pentru a completa această compunere de forţe au fost înfiinţate Batalionul 911 Infanterie şi Batalionul 912 Tancuri. „Avem o compunere completă, dar nu putem avea pretenţia că toate structurile din subordine funcţionează în condiţii de normalitate deplină. În schimb, avem planuri de activităţi prin care urmărim ca şi unităţile care au fost nou înfiinţate să ajungă într-un timp relativ scurt, cam în doi ani de zile, la un nivel acceptabil al performanţei profesionale.”
Nu numai Batalionul 348 Apărare AA este unul dintre centrele de greutate ale brigăzii. Mai este şi Batalionul 341 Infanterie, care face parte din pachetul de forţe ale României la iniţiativa SEEBRIG, cu cele 2 subunităţi de brigadă – compania de geniu şi compania de cercetare –, plus o structură logistică din cadrul batalionului logistic. Brigada 9 gestionează iniţiativa SEEBRIG, iar în luna aprilie va avea loc evaluarea forţelor româneşti participante la iniţiativă. Batalionul 348 Apărare AA a fost afirmat şi destinat NATO în 2008. El a parcurs, anterior acestei date, programele de operaţionalizare, certificare şi afirmare, iar, în prezent, urmează un plan de menţinere a capacităţii operaţionale, în ideea de a nu-i fi afectate capabilităţile pe care le-a prezentat în anul 2008. „Se urmăreşte, la nivelul comenzii, ca menţinerea nivelului de operaţionalizare corespunzător statutului de forţe destinate NATO să fie obiectivul prioritar al activităţii noastre. Concomitent, acţionăm şi pentru ridicarea capacităţii operaţionale a structurilor nou înfiinţate.”

STX - primul pas. Urmează alţii
STX-ul este o provocare pentru statul major de brigadă, mai ales dacă acesta a fost încadrat cu ofiţeri proveniţi de la mai multe structuri, cu o abordare relativ diferită faţă de activităţile de stat major şi fără un standard unitar de acţiune. „Ca prim obiectiv, se urmăreşte omogenizarea iniţială a comandamentului brigăzii şi introducerea ofiţerilor din statul major într-un cadru operaţional, prin care brigada este solicitată să planifice participarea la operaţii de stabilitate, operaţie pe care noi o jucăm pe tot parcursul anului 2010. Exerciţiul de rezolvare a unei situaţii tactice impune implicarea tuturor compartimentelor din cadrul statului major, cât şi a compartimentelor direct subordonate comandantului. De fapt, încercăm să facem primii paşi în planificarea operaţională a tuturor activităţilor pe care brigada ar trebui să le desfăşoare la pace, criză şi război. Dar, obiectivul nostru nu se opreşte aici. Suntem conştienţi că este necesară o mai multă implicare, în mai multe activităţi de acest gen, ca să putem avea pretenţia unui stat major performant. Suntem la început, facem primii paşi, suntem ca un copil care abia deschide ochii. Putem însă aspira la un standard de stat major mult superior celui pe care-l avem acum şi sunt convins că vom putea atinge acest ţel.”
În luna mai, este planificat un exerciţiu de rezolvare a unei situaţii tactice pe hartă integrat, cu structurile din subordine. Pe baza scenariului iniţiat la exerciţiul STX, se va încerca o dezvoltare a lui pe o problemă de executare a operaţiilor de stabilitate, într-o regiune afectată de instabilitate. „Provocarea constă în aceea că este pentru prima dată când statul major de brigadă intră în relaţie directă de conducere şi subordonare a statelor majore din unităţilor subordonate. Sperăm ca, în cele două exerciţii, să putem obţine un nivel de pregătire suficient pentru a participa la exerciţiul de comandament, pe care-l va conduce Statul Major General, în luna octombrie, DACIA 2010. De fapt, ţelul nostru este să iniţiem statul major şi compartimentele din compunerea lui în desfăşurarea unei analize pertinente a unei situaţii şi în formularea unor estimări folositoare comandantului în luarea deciziei.”
Cineva spunea că, pentru a merge mai departe, nu trebuie întotdeauna să întoarcem pagina; uneori trebuie s-o rupem! „Sunt adeptul lucrului bine făcut. Atunci când nu pot să fac bine un lucru, ori îl replanific, ori chiar îl anulez şi găsesc o altă ocazie în care am siguranţa că pot obţine efectul maxim. Fară oameni, mai ales în statul major, nu se poate lucra. Cred că performanţa unui stat major este direct legată de performanţa oamenilor care îl compun. ?in ca oamenii mei să facă performanţă profesională, fiind conştienţi de acest aspect. Principiul meu este: Dacă faci un lucru, fă-l cum trebuie!”

Un altfel de backup
Este un fel de asigurare. În cazul de faţă, o asigurare financiară şi materială. Despre acest aspect, a avut amabilitatea de a ne vorbi domnul colonel Constantin SIMION, şeful compartimentului logistic al brigăzii.
„La nivel de asigurare logistică, cele două unităţi, care sunt prinse în angajamente internaţionale, sunt completate potrivit statelor de organizare, celelalte au un grad de asigurare mediu, în jur de 80 – 90 %, dar acest procent variază în funcţie de categoria de bunuri materiale.”
Se încearcă o optimizare a sprijinului logistic, în funcţie de o ierarhizare a priorităţilor în raport de bugetul alocat. Nu se pot angaja multe activităţi, dacă nu există susţinerea financiară şi materială corespunzătoare, deci backup.
„Sunt încă probleme pe linia servirii hranei, în sensul în care unităţile nou înfiinţate sau parte dintre ele, nu dispun de condiţiile necesare servirii hranei. Mă refer la Batalionul 911 Infanterie, la batalionul de artilerie mutat, unde spaţiile destinate hrănirii sunt în curs de amenajare. Sperăm ca, într-o lună de zile, să treacă la regim de servire tip popotă contra cost.”
Nevoia de sprijin ar fi pe cazare, aceasta fiind o problemă generală, deoarece spaţiile de depozitare au nevoie cel puţin de reparaţii curente. Unităţile nou înfiinţate şi batalionul de artilerie dislocat la Medgidia, practic, au reluat revitalizarea cazărmilor, după o perioadă de întrerupere de aproximativ 8 sau 10 ani. În momentul de faţă, s-a asigurat strictul necesar pentru buna funcţionalitate: apă curentă, electricitate, căldură. Urmează, ca pe măsura asigurării fondurilor, să se reabiliteze şi celelalte spaţii.
„Deficit major avem la mobilier. Este un aspect cunoscut şi raportat. Sunt promisiuni că eşaloanele superioare ne vor sprijini în limita posibilităţilor. În rest, problemele de mentenanţă sunt organizate la nivelul brigăzii şi al unităţilor din subordine, dar e nevoie de susţinere materială. Abia acum au venit bugetele, iar ele sunt diminuate şi vor influenţa desigur nivelul de mentenanţă. Mai sunt şi activităţile curente de care trebuie să ne ocupăm: aprovizionări, activităţi de pregătire pentru luptă.”
Pe scurt, acestea ar fi problemele. Nu se vrea a fi o exagerare, nici că e nemaipomenit de bine, dar nici că lucrurile sunt atât de rele, încât nu se pot îndeplini misiunile. „Ştim ce avem de făcut, putem să facem, dar cu limitările financiare şi materiale de rigoare.”