Nr. 36 din 27 iunie 2016
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicație bilunară editată de comandamentul Brigăzii 1 Mecanizate "Argedava"

Kaki 100%

Afganistan
Bucuria vine din gesturi simple

Locotenent-colonel Mădălina ILINCA
Foto: Mm. cls, I Iulian CADULENCU

„Echipajul 6! Petcu? Prezent! Bărbulescu? Prezent! Nedelcu? Prezent! În câteva momente ne vom îmbarca și vom porni spre satul Hakim Jan! Fiți cu ochii în patru!” Așa a început o nouă misiune de patrulare pentru Compania ll Eagles. Căpitanul Săndel Ștefan, aflat la a cincea mi­siune într-un teatru de operații, se asigură că totul va decurge conform planului. Toți oamenii sunt prezenți și știu ce au de făcut. Misiunea este aparte: vor merge într-un sat unde vor ajuta copiii. Vor încerca să le aducă zâmbetul, cu câteva surprize.

În MRAP-urile aliniate, gata de plecare, infanteriștii încarcă jucării. „Specialistul Psyops, alături de cel de la CIMIC, își stabilesc ultimele de­ta­lii. Va fi o misiune complexă. Pe lângă faptul că vor îm­păr­ți cadouri celor mici, vor încerca să-i învețe cum să se fe­rească de pericole. Reprezentantul Operațiilor Psiholo­gi­ce are ca obiectiv utilizarea în totalitate a programelor și activităților destinate să-i ajute pe civilii afgani să înțeleagă importanța prezenței forțelor coaliției în zonă”, ne explică plutonierul-adjutant Valentin Nicolae. La rândul său, căpitanul Robert Pirtea, specialistul CIMIC, îl completează: „Încercăm să-i ajutăm cât putem, să le facem viața mai ușoară și să le demonstrăm că nu sunt singuri. Suntem aici pentru ei, pentru civilii afgani, pentru copiii acestora. Scopul nostru este acela de a-i spijini.”
Se dă semnalul de plecare. Militarii Batalionului de Infanterie Protecția Forței se îmbarcă și pornesc în coloană spre zona special aleasă de ei. Acolo, în satul Hakim Jan, sunt foarte mulți copii, care poate, până acum, nu au știut că, de 1 iunie, ei sunt în centrul atenției. După o deplasare de câteva ore, se zăresc locuințele afganilor. Satul este în mijlocul deșertului. Și, totuși, la mai puțin de un kilometru, sunt culturi de grâu de peste un metru. Suntem lămuriți rapid. Au sisteme de irigații care i-ar face invidioșii pe agricultorii noștri. Este ora 7 dimineața și soa­­rele arde cu putere. Aici, ziua , temperaturile ating și 45 de grade. „Și este primăvară”, spune top-cover-ul unui MRAP în timp ce-și șterge fruntea de sudoare. „Cu vesta de 30 de kilograme și casca de alte patru trebuie să ai un organism de fier să poți rezista, să ai grijă de tine, de camarazi, să fii atent la tot ceea ce se întâmplă în jur și, dacă ți se pare ceva suspect, să anunți”, ne explică caporalul Vasile Savu, cel care se asigură din turela mașinii blindate că se poate debarca fără probleme. Intrăm în sat. Copiii afgani se adună neașteptat în jurul militarilor, de parcă se așteptau să venim acolo. Curiozitatea li se citește în ochi și prezența lor nu poate fi decât una de bun augur, căci este primul și cel mai evident semn că suntem bineveniți... Sunt învățați cu armele din fragedă pruncie. Sunt obișnuiți cu prezența militarilor și totuși se apropie cu teamă, dar până când românii din forțele terestre împreună cu partenerii afgani și americani încep să împartă jucării.
Nu are mai mult de patru ani. Plin de praf, aleargă în piciorușele goale spre plutonierul-adjutant Valentin Nicolae. Privirea micuțului este tristă, dar în momentul în care primește un ursuleț de pluș, se înseninează brusc. Militarul român i-a devenit prieten. Se prinde de piciorul lui pentru a-l lua în brațe. „Maninah!” (Mulțumesc! n.r.), spune cu voce stinsă și cu ochii plecați. În câteva minute, militarii sunt încojurați de zeci de copii. Bucuria li se poate citi pe chipurile brăzdate de soarele arzător, în momentul în care primesc, fie un ursuleț, fie un iepuraș de pluș, fie multe alte jucării. „Romania is good!”, ne spune un alt copil. Sunt veseli, râd zgomotos și-și studiază cadourile. Pentru ei, acest gest reprezintă ceva inedit. Rugăm interpretul să ne ajute să vorbim cu unul dintre ei. Suntem curioși să vedem ce părere are despre faptul că au primit vizita militarilor. „Pe ursulețul meu îl cheamă Hakim. O să am grijă de el!”, ne zice unul dintre băieți, care nu are mai mult de șase ani. Cu o mână îl ține strâns la piept, iar în cealaltă are un pliant. Îl studiază cu atenție. „Acest material de informare îi poate salva viața”, ne spune interpretul. Pliantul, realizat de specialiștii Psyops, îi învață pe copii despre pericolul minelor, al dispozitivelor explozive improvizate și proiectilelor.
Suntem de mai bine de oră în satul Hakim Jan din provincia Daman. Ne apropiem de finalul misiunii noastre. Ne despărțim cu greu de micuții afgani. Rare sunt momentele când îi vedem râzând. Sunt copii fără copilărie. Sunt copii pentru care computerul, tableta sau telefonul de ultimă generație reprezintă lucruri imposibil de avut. Pentru ei, o jucărie de pluș, un caiet și un creion sunt bunurile cele mai de preț. Ne urcăm în mașinile blindate și pornim spre bază. Copiii, cu jucăriile în mâini, aleargă după noi și strig㠄Romania, maninah!”. Mulțumirea se citește și pe fețele militarilor români. „A fost o misiune reu­și­tă, din toate punctele de vedere. Fericirea copiilor, felul în care ne-au întâmpinat m-au dus cu gândul la cei de acasă. Suntem aici și pentru copiii noștri. Ne executăm misiunile în Afganistan și încercăm să sprijinim populația locală pentru a avea o viață mai bună. Să o ferim de cel mai pe­ri­culos flagel - terorismul”, ne spune comandantul Companiei II Eagles, căpitanul Săndel Ștefan.
Intrăm în Baza Aeriană Kandahar cu sentimentul că am reușit să aducem un zâmbet pe fețele micuților afgani, cu un gest cât se poate de simplu: un ursuleț de pluș. Militarii nu se vor opri aici. Ei vor continua acțiunile de sprijin al populației afgane și în următoarele luni.

 

cap de pagina

Kaki 100 Bucuria vine din gesturi simple „Echipajul 6! Petcu? Prezent! Bărbulescu? Prezent! Nedelcu? Prezent! În câteva momente ne vom îmbarca și vom porni spre satul Hakim Jan! Fiți cu ochii în patru!” Așa a început o nouă misiune de patrulare pentru Compania ll Eagles. Căpitanul Săndel Ștefan, aflat la a cincea mi­siune într-un teatru de operații, se asigură că totul va decurge conform planului. Toți oamenii sunt prezenți și știu ce au de făcut. Misiunea este aparte: vor merge în­tr-un sat unde vor ajuta copiii. Vor încerca să le aducă zâmbetul, cu câteva surprize.
Kaki 100 Interviu cu un luptător Începutul lunii octombrie a acestui an a fost pentru garnizoana Craiova unul festiv, al aducerilor aminteși al comemorării altruismuluiși al grijii față de semeni de care dădea dovadă societatea românească de la mijlocul secolului XX. Vorbesc în special despre anul 1939. Cel de-Al Doilea Război Mondial izbucnise în vestși se îndrepta cu paoi repezi spre teritoriul nostru, dar nu înainte de a afecta Polonia. Cu acest stat, România avea încheiat un acord bilateral ce prevedea ca țara noastră să găzduiască, în caz că era nevoie, populația ce solicita acest lucru, fie ea civilă sau militară.

Kaki 100 Traiectorii precise, umbre pe pânza cerului!În perioada 08 – 22 aprilie a.c., Tabăra de Instrucție și Poligonul de Trageri Sol-Aer „General de brigadă Ion Bungescu” de la Capu Midia a reprezentat scena pe care și-au jucat rolurile Batalionul 205 Apărare Antiaerian㠄General Gheorghe Pârvulescu” din Brigada 2 Infanterie „Rovine”, Batalionul 228 Apărare Antiaerian㠄Piatra Craiului” al Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” și Batalionul 114 Tancuri „Petru Cercel” din subordinea Brigăzii 1 Mecanizate „Argeda­va”.


 


COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiția indicării cu exactitate a numărului și a datei apariției publicației.
OPINIILE ŞI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț