Nr. 39 din 28 decembrie 2017
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicaţie bilunară editată de Statul Major al Forţelor Terestre

Puncte de vedere


Valoarea unei echipe, un efort colectiv

- interviu realizat cu generalul de brigadă Benjamin CORELL, locțiitor al comandantului MND-SE HQ, în perioada iunie 2017 - august 2018 -

Cristina FRATU

-am născut într-un oraș mic din statul Iowa, unde am trăit într-o comunitate de fermieri. Așadar, am crescut la țară, în preajma bunicilor mei, iar acest lucru mă definește ca om, având ca background toate valorile unui oraș mic. Ca tânăr ofițer, am studiat despre blocul țărilor comuniste din care făcea parte și România. La vremea aceea, nu m-am gândit că voi ajunge vreodată să-mi servesc patria, alături de prieteni și de aliați, într-o țară fostă comunistă. Când am primit misiunea de a veni aici, am făcut câteva cercetări pe această temă în mediul on-line, iar acum vă pot spune că tot ceea ce scrie acolo este parțial adevărat. În mintea mea îmi creasem oarecum o anumită imagine despre România, crezând că o să găsesc o mulțime de cicatrici ale perioadei comuniste care vor predomina tot ceea ce aveam să văd sau să experimentez. Însă, nu a fost așa!

Generalul de brigadă Benjamin CORELL s-a născut pe 15 septembrie 1961, în Manchester, și a copilărit în Strawberry Point, din statul Iowa. A absolvit liceul Starmont în anul 1979 și s-a înrolat în Garda Na?ională a Armatei din Iowa, în ianuarie 1986. După absolvirea cursului de bază și a celui avansat în cadrul Școlii de Infanterie, Fort Benning, din Georgia, a fost numit servant la mitraliera M-60 la compania B, în cadrul Batalionului 1-133 Infanterie, din Garda Națională a Armatei din Oelwein, Iowa.
A obținut gradul de sergent înaintea celui de ofițer, în urma absolvirii cursurilor Academiei Militare pentru Ofițeri, în 9 martie 1989.
De-a lungul carierei, generalul de brigadă Benjamin Corell a fost comandant de companie, de batalion și de brigadă. A comandat Batalionul 1-133 Infanterie pe parcursul celor 16 luni de misiune în teatrul de operații în regiunea Al Anbar, din Irak. Pe parcursul exercitării comenzii Brigăzii 2/ Divizia 34 Infanterie/ Garda Națională, Iowa, a fost dislocat în Afganistan unde a desfășurat operațiuni de luptă într-o arie de responsabilitate din cadrul RC-Est.
În decembrie 2013, a fost numit locțiitor al comandantului Diviziei 34 Infanterie din Rosemount, Minnesota. În iunie 2016, a venit pe funcția de locțiitor al comandantului Comandamenului Diviziei Multinaționale de Sud-Est, din București, România. Este licențiat, din anul1995, în domeniul Managementului Afacerilor în cadrul Universității Fayette, Iowa. A obținut o Diplomă de Master în Studii Strategice emisă de Colegiul de Război din Carlisle, Pennsylvania, în anul 2009.
Studii militare: the Infantry Officer Basic and Advanced Courses, the Infantry Company Northern Warfare Winter Course, Combined Arms Staff and Services School, Iraq and Afghanistan Counter Insurgency Courses, Command and General Staff College, the U.S. Army War College, Joint Task Force Commanders Course and the Dual Status Commanders Course.
Distincții și decorații: the Distinguished Service Medal, Legion of Merit, Bronze Star Medal (with oak leaf cluster), Meritorious Service Medal, Armed Forces Expeditionary Medal, Afghanistan Campaign Medal (with two service stars), Iraq Campaign Medal (with two service stars), Global War on Terrorism Expeditionary Medal, Global War on Terrorism Service Medal, NATO Medal (ISAF), Multinational Force and Observers Medal, Meritorious Unit Commendation the Expert Infantryman Badge, and the Combat Infantryman Badge.

- Care a fost prima impresie în momentul în care ați ajuns în România, la Comandamentul Diviziei Multinaționale de Sud-Est?
- Nu pot să abordez această întrebare fără a aduce în prim-plan și câteva aspecte personale. M-am născut într-un oraș mic din statul Iowa, unde am trăit într-o comunitate de fermieri. Așadar, am crescut la țară, în preajma bunicilor mei, iar acest lucru mă definește ca om, având ca background toate valorile unui oraș mic. Ca tânăr ofițer, am studiat despre blocul țărilor comuniste din care făcea parte și România. La vremea aceea, nu m-am gândit că voi ajunge vreodată să-mi servesc patria, alături de prieteni și de aliați, într-o țară fostă comunistă. Când am primit misiunea de a veni aici, am făcut câteva cercetări pe această temă în mediul on-line, iar acum vă pot spune că tot ceea ce scrie acolo este parțial adevărat. În mintea mea îmi creasem oarecum o anumită imagine despre România, crezând că o să găsesc o mulțime de cicatrici ale perioadei comuniste care vor predomina tot ceea ce aveam să văd sau să experimentez. Însă, nu a fost așa! Aveți o dezvoltare economică mai mare decât mă așteptam, iar acest lucru se vede; există multă frumusețe în jur și declar toate acestea deși nu sunt o persoană care preferă orașele mari. Am fost surprins plăcut de ceea ce am găsit! Însă, când ies din oraș, este și mai frumos, iar aici mă refer la zona satelor. M-au impresionat în mod deosebit câmpurile pline cu floarea soarelui!
De-a lungul carierei mele, am fost dislocat în nenumărate locuri, mai mult sau mai puțin prietenoase. Am ajuns în România necunoscând limba sau cultura voastră, dar nu mi-a luat foarte mult timp să mă adaptez și să mă relaxez, pentru că românii sunt minunați. Am învățat foarte multe de la oamenii în preajma cărora am stat, iar concluzia mea este că prima impresie a fost categoric diferită de ceea ce aflasem eu de pe internet.

- Care au fost provocările cărora a trebuit să le faceți față în această perioadă de timp?
- Dacă vă veți pune în poziția de a călători într-o țară și nu vorbiți limba locală, nu puteți citi nici măcar un cuvânt, cu aspecte culturale pe care nu le înțelegeți și cu practici de afaceri total străine, atunci vă puteți imagina câteva dintre provocările cu care m-am confruntat. Am avut și experiențe mai puțin plăcute pe care însă le-am trecut pe un plan secund, legate de deschiderea unui cont bancar care a durat vreo două săptămâni, de găsirea unei locuințe de care să fiu mulțumit și de faptul că, nici după 14 luni, nu am înțeles cum se conduce în București, deși îmi place să merg cu mașina. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că, în oraș, e mai bine să fii pasager!
Cât despre provocările asociate funcției pe care am fost numit, acestea au fost pe măsură, fie și numai prin prisma faptului că vorbim despre un comandament multinațional. De-a lungul timpului, am lucrat în mediul internațional, cu personal majoritar american, dar în cazul nostru, la MND-SE HQ, există un amestec de națiuni în sensul cel mai adecvat al cuvântului. Și, din acest context, vin și provocările. De exempu, la finalul unui exercițiu, m-am confruntat cu o situație pe care nu am prevăzut-o, referitoare la vreo 20 și ceva de zile de recuperare. Acest cuvânt „recuperare”, personal, nu prea l-am înțeles pentru că, în armata americană, suntem plătiți 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Dacă o misiune îți cere să fii la serviciu la ora 03:00 dimineața, vii la 03:00 dimineața; dacă trebuie să lucrezi 16 ore pe zi, asta faci! Fără recuperare! Referitor la situația creată, am fost luat puțin prin surprindere, dar nu este însă numai cazul vostru, pentru că mai sunt și alte țări europene care funcționează după astfel de legi.
Fiind un comandament multinațional, format din mici contingente de parteneri aliați, a trebuit să îi ascult pe toți în încercarea de a face lucrurile să meargă. Evident că partenerul român a făcut tot ceea ce a fost posibil pentru a limita toate aceste fricțiuni, unele dintre ele existând însă în continuare. Cert este că noi vom pleca și vor veni alții în urma noastră, iar lucrurile vor fi din ce în ce mai bune. Până la urmă, este vorba despre a recunoaște existența unor probleme și despre abilitatea de a le minimaliza efectele cât de mult se poate, pentru a ne atinge împreună scopul, menținând însă și un anumit standard al calității vieții familiale și profesionale.

- Care este cea mai mare realizare a dumneavostră în această poziție?
- Am venit în România de pe funcția de locțiitor al comandantului unei divizii, o structură unde am petrecut mult timp și am cunoscut oameni cu care am avut o legătură foarte strânsă. Eram capabili de a lucra, în cadrul acelei divizii, la nivel de execuție tactică și operativă. Ca urmare, atunci când am plecat de acolo pentru a veni pe această funcție, am crezut că va fi la fel, dar realitatea m-a contrazis. Din mai multe motive! Din perspectivă operativ-strategică, cei mai mulți reprezentanți ai națiunilor partenere sunt foarte tineri și au lucrat, probabil, în cadrul unor structuri de nivel cel mult batalion. Sunt practic la început de drum, dornici să învețe, cei mai mulți dintre aceștia având și ceva experiență în teatrele de operații din Irak și Afganistan. Însă, în cazul acestui comandament de divizie, este vorba despre un proces diferit, despre un alt tip de luptă. A trebuit, încă de la început, să stabilim cum se duce lupta cu o divizie, cu o brigadă și cu un batalion, care ne sunt prioritățile și tot ceea ce trebuie să întreprindem pentru a fi o structură de succes. A fost cea mai mare provocare a noastră!
La acest moment, sunt foarte mândru că am făcut progrese. Am antrenat, am mentorizat și am învățat. Punând întrebări grele, determini omul să lucreze și să conteze. Este principiul pe care am încercat să-l implementez aici. Dacă sunt foarte mulțumit? Nu, nu sunt! Pentru că mai este de parcurs un drum lung și o mulțime de lucruri de făcut, pentru a realiza tot ceea ce ne-am propus.
Din punctul meu de vedere, orice armată, orice militar există din două motive: fie să lupte pentru a câștiga, fie să se antreneze pentru a lupta și a câștiga războiul.

- „Echipa” este un cuvânt puternic și ne conduce spre succes. Ce reprezint㠄echipa” pentru dumneavoastră?
- M-am gândit îndelung la această întrebare. Am fost dintotdeauna membru al unei echipe, încă de când eram copil. De pe vremea când jucam fotbal și până am ajuns soldat. În acest context, poate că ați auzit de sintagma „There is no I in a team!” Dacă te concentrezi doar pe tine și spui cuvântul „eu” la începutul fiecărei fraze, atunci, cu siguranță, echipa ta nu va fi una de succes. Și, cu certitudine, există un adevăr în cele ce am zis. La nivel individual, știi care îți sunt atribuțiile și trebuie să faci tot ceea ce este necesar pentru a fi cel mai bun în domeniul tău, încrezător în propriile abilități. Însă, teoria merge mai departe și certifică faptul că micile echipe fac o echipă mare. Această divizie este un bun exemplu de „echipă”, care nu se trezește deodată că este gata de acțiune, fără un efort individual al grupurilor mai mici, ce dau o forță incredibilă Comandamentului Diviziei Multinaționale de Sud-Est. Puterea creată astfel este transferată apoi către JFC Naples, iar de aici, mai departe, către NATO. Succesul și valoarea unei echipe reprezintă un efort colectiv și, chiar dacă oamenii vin și pleacă destul de des, organizația merge mai departe, purtând adânc amprenta contribuției fiecăruia dintre noi.

- Care este rolul acestui comandament în regiune și contribuția lui la dezvoltarea stabilității și securității în zona flancului estic al Alianței?
- Ideea acestui comandament s-a născut în 2014, la Summit-ul din Țara Galilor. România a fost cea care a ridicat mâna și a propus înființarea diviziei multinaționale. În același timp, a mai existat un tip de structură NATO care s-a născut la summit, și anume NFIU (NATO Force Integration Unit), care există deja acum în țara voastră și în Bulgaria. Înainte de toate acestea, România a fost membru al Alianței din anul 2004, însă nu a reprezentat o prezență constantă a forțelor NATO în estul Europei, lucru care s-a întâmplat după anul 2014. Este vorba despre un aspect foarte important, dacă ne uităm la istoria a tot ceea ce s-a întâmplat în regiune cu potențialii adversari vis-a-vis de acțiunile pe care le-au întreprins în ultimii ani. Ridicând mâna, ați privit mai departe, la nivel strategic, iar NATO a recunoscut faptul că există un minus de capabilități militare în estul Europei. Valoarea stategică a comandamentului multinațional în această regiune constă în faptul că acum avem comandă și control NATO de nivel divizie și putem răspunde rapid în cazul acțiunilor unui potențial inamic. Consider că acesta se va gândi de două ori înainte de a încerca ceva, date fiind structura de forțe și capabilitățile militare care sunt aici, mai ales din momentul în care vom fi certificați operațional pe deplin, în primăvara următoare.
România a ridicat mâna și ne-am creat parteneriate. Antrenându-ne împreună, construim capacități, care au avut ca punct de plecare primul cuvânt rostit în cadrul Summit-ului, și anume „asigurare”, o asigurare a stabilității și securității în regiune. De un lucru suntem siguri: capabilitățile acestui comandament multinațional de a promova comandă și control NATO de nivel divizie vor avea, în zonă, efectul scontat asupra oricărui adversar.

 

cap de pagina

Valoarea unei echipe, un efort colectiv M-am născut într-un oraș mic din statul Iowa, unde am trăit într-o comu­nitate de fermieri. Așadar, am crescut la țară, în preajma bunicilor mei, iar acest lucru mă definește ca om, având ca background toate valorile unui oraș mic. Ca tânăr ofițer, am studiat despre blocul țărilor comuniste din care făcea parte și România. La vremea aceea, nu m-am gândit că voi ajunge vreodată să-mi servesc patria, alături de prieteni și de aliați, într-o țară fostă comunistă. Când am primit misiunea de a veni aici, am făcut câteva cercetări pe această temă în mediul on-line, iar acum vă pot spune că tot ceea ce scrie acolo este parțial adevărat. În mintea mea îmi creasem oarecum o anumită imagine despre România, crezând că o să găsesc o mulțime de cicatrici ale perioadei comuniste care vor predomina tot ceea ce aveam să văd sau să experimentez. Însă, nu a fost așa!
Rezultatele se obțin cu trudă și răbdare Pe data de 25 iulie, colonelul Marian Botea a fost numit comandant al Brigăzii 1 Mecanizate „Argedava”. Speranțele erau mari, pe măsura pregătirii și experienței acumulate de-a lungul carierei. La câteva luni după acel moment, domnul colonel ne­a împărtășit din ceea ce și-a propus să realizeze la comanda acestei structuri.
Vârful de lance al instruirii Armatei După ceremonia de deschidere a exercițiului „Scorpions Fury 16.II”, din Cincu, co­mandantul Centrului de Instruire pentru Luptă al Forțelor Terestre, ne-a vorbit despre proiectele în derulare ale acestei unități de instruire.


 


COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiția indicării cu exactitate a numărului și a datei apariției publicației.
OPINIILE ŞI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț