Nr. 41 din 12 mai 2019
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicaţie bilunară editată de Statul Major al Forţelor Terestre

 

Suflul Thaliei coboară peste Medgidia

Plutonier-adjutant Dragoș IORDANA
Foto: plutonier-adjutant Marian DUȚĂ

imp de trei zile, la Medgidia, în condițiile unei organizări de excepție, s-a desfășurat cea de-a VII-a ediție a Festivalului de Teatru „Tanța și Costel”. În sala de spectacole a Centrului Militar Medgidia, extrem de generoasă, cu o acustică foarte bună, trupe de teatru formate din amatori, sosite din toată țara, ne-au încântat simțurile cu reprezentații bine puse la punct, realizate cu multă pasiune, aspect sesizat și de publicul ce a luat loc zi de zi în fotolii, aplaudând îndelung fiecare piesă în parte.

Beneficiind de fericita colaborare dintre Biroul Tradiții și Cultură din Direcția Instrucție și Doctrină din Statul Major al Apărării, Garnizoana Medgidia, Cercul Militar și Primăria Municipiului Medgidia, festivalul a reunit trupe din toate colțurile țării, acestea aducându-ne pe rând hohote de râs și lacrimi în colțul ochilor.
La bunul mers al lucrurilor a pus timp, răbdare și pasiune din partea instituției militare, domnul maior Ionuț Florea, comandant de batalion la Regimentul 53 Rachete Antiaeriene din localitate, care încadrează prin cumul și funcția de șef al operațiilor, o persoană tânără, dinamică, omniprezentă, un perpetuum mobile, ce era „pe baricade” de la prima oră până noaptea târziu, în fiecare zi a festivalului, aflat la prima ediție în calitate de organizator al acestuia. „Activitatea nu se poate desfășura fără sprijinul autorităților locale, acestea bugetând festivalul cu o sumă importantă. De altfel, calitatea acestuia rezultă și din multitudinea trupelor care se înscriu pentru participare, precum și din valoarea celor alese, ca urmare a unei selecții destul de drastice. Trupele trimit materiale cu piesele pe care doresc să le pună în scenă și, dacă valoarea acestora este cel puțin egală cu cea din edițiile precedente, sunt acceptate. Ne propunem să mergem din bine în mai bine, iar, dacă unele dintre trupele prezente la edițiile trecute, nu conving, alegem pe altcineva. Într-un final, publicul este singurul juriu”, ne spune domnul maior.
Alături de dumnealui s-a aflat în permanență domnul plutonier-adjutant Aurelian Dragomir, director al Cercului Militar Medgidia, care s-a identificat în toate aceste zile cu locul pe care îl conduce. „Facem tot ceea ce se poate pentru a păstra tradiția și a o perpetua cât mai mult timp. Este clar că fără parteneriatul cu autoritățile locale ne-ar fi foarte greu să realizăm aceste manifestații. Pe lângă festival, în municipiul nostru, se mai organizează și activități legate de Ziua Națională, Ziua Eroilor, Ziua Armatei, Ziua Eroilor Sârbi. În luna mai, se desfășoară și un festival al tinerelor speranțe. Sunt bucuros pentru că, în momentul de față, cu resursele de care dispunem, ne descurcăm foarte bine. Sper ca festivalul de teatru să se mențină măcar la nivelul actual, ceea ce mi s-ar părea extrem de satisfăcător”.
Primăria municipiului a fost reprezentată de către domnul Florin Oprică, director tehnic al festivalului, secondat în permanență de către doamna Claudia Magadaș, regizor tehnic al trupelor „Thetis” și „Ușa” din localitate, aceasta ocupându-se de tot ceea ce a însemnat logistică, distribuire de acreditări, diplome și multe alte activități organizatorice.
Domnul Oprică ne-a declarat: „Organizarea acestui festival a avut la bază nevoia de mai mult teatru la nivelul publicului local. Am reușit acest lucru, cea mai bună dovadă fiind prezența acestuia în număr mare la spectacolele pe care le oferim. Nu ne putem îmbunătăți cunoștințele altfel decât prin continuitate. Televizorul și cotidianul au îndepărtat oamenii de arta vie. Am absolvit facultatea de teatru și am jucat zece ani pe scenă, la Teatrul Fantasio. Iubesc teatrul și îl simt în profunzimea lui, îmi propun să avem săli pline și cât mai multe ediții, aici. Trebuie pornit de la publicul de cea mai mică vârstă, asupra căruia teatrul are și rol educațional și ajuns la aprecierea celor de la care putem învăța, la rândul nostru. Publicul se formează și se păstrează greu, în consecință, trebuie făcut cât mai mult pentru el. Teatrul este o reunire a comunității. Omul trebuie să plece de la teatru gândind la ceea ce a văzut.”
Actorii trupei de teatru „Thetis” din Medgidia, conduși magistral de către domnul regizor și director artistic al festivalului, maestrul Ion Crișu, au interpretat în deschidere piesa „Hagi Tudose”, celebrul personaj fiind întruchipat de către actorul Romeo Tilă. Alături de dumnealui ne-au încântat cu jocul lor actrițele Narcisa Hanganu și Luciana Cornea.
Cei din Mediaș, actorii trupei „Proactoria” ne-au dus mai apoi „cu preșul”, într-o adaptare pentru teatru a iubitului Ion Băieșu, „Crimă pe palier”, în regia Marinelei Bîrză, stârnind hohote de râs aproape la fiecare replică, umplând sala cu bună dispoziție și bucurie.
În seara a doua au fost puse în scenă piesele „Te rog, salvează-mă!”, după Radu Vătavu, în interpretarea trupei de teatru „Dan Alecsandrescu” a Cercului Militar Roman, „În cursul zilei de azi noapte”, de Cornel Udrea, Centrul Cultural Brașov, aceasta având parte de un joc plin de sensibilitate și dramatism al protagoniștilor, iar lugojenii de la Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu” ne-au invitat la bal, inspirați fiind de piesa „Visul unei nopți de var㔠a marelui Will, actorii Ileana Căprariu, Tudor Trăilă și colegii lor oferindu-ne un adevărat regal actoricesc.
Ultima seară a festivalului, cea de-a treia, a debutat cu un recital de poezie, „Legenda soldatului mort” de Bertolt Brecht și „Sfârșitul războiului” de Ioan Alexandru, în regia lui Emil Gnatenco de la Teatrul „Art Arm” al Cercu­lui Militar din Iași, „Drum în jos cu îngeri”, în interpretarea Trupei „Victoria Art” din București, „Procesul lui Prometeu”, Trupa „Skepsis” din Alba Iulia, spectacol bazat pe dramatizarea nuvelei „Osândirea lui Prometeu” și s-a încheiat cu reprezentația Trupei „Ridendo” a Cercului Militar Buzău „O, cât sufăr pentru tine!”, o adaptare-cum altfel!, a scrierii „Tanța și Costel” a lui Ion Băieșu.
La rândul său, domnul regizor Ion Crișu ne-a împărtășit din vasta lui experiență: „Teatrul se face cu oameni și pentru oameni. Așa cum o armată este compusă din oameni care trebuie să apere tot ceea ce este mai frumos într-o țară, așa și teatrul se face cu oameni. Eu pot, cu toată puterea ființei mele, văzând reacțiile spectatorilor, să zic că ne-am făcut datoria și în acest an, să dăm dovadă că putem să facem lucruri care să ne redea mândria de a fi români. Nimic nu se poate face fără colaborare. Este minunat faptul că armata și societatea civilă s-au unit pentru a realiza ceva frumos. O bucurie, de unul singur, nu este o bucurie. O bucurie împărtășită, da! Acesta este rolul teatrului, să dea bucurie și lumină și să ne reamintească, măcar din când în când, că avem arta și patria în suflet. Este multă muncă aici, o întreagă echipă care, la sfârșitul unei ediții, începe planificarea pentru cea care va urma. Repetăm, vorbim, urmărim ceea ce poate să ne reprezinte, ținem cont de faptul că lucrurile mari se fac din cele mărunte, la fel ca și bucuriile pe care le trăim. Atât timp cât dăm importanță celui de lângă noi, vom avea rezultatele dorite. Este nevoie de rigoare, dar și comunicarea reprezintă un factor foarte important. Ca și în alte ocazii, la acest festival, românii se adună. Și, uniți fiind, este imposibil să nu reușim.”

Piesa-i gata, trag oblonul…!
La sfârșit, toate trupele participante au primit diplome de excelență și medalii, festivitatea de premiere fiind urmată de scurte alocuțiuni ale celor implicați în buna desfășurare a festivalului. Au urcat pe scenă, pentru a se fotografia rând pe rând, dar și împreună, toți cei care au dat viață personajelor, regizori și actori, deopotrivă. Ce perspectivă mai frumoasă decât a celei de-a VIII-a ediții ar putea exista? Mă îndoiesc de faptul că ar fi alta! Felicitări și mult succes tuturor!

 

cap de pagina

 

Din cultura pământului se naște cultura spiritual㠄Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăstare ale tinereții țin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ținea pământul!” Cuvintele lui Vasile Conta fac parte din argumentația unui proiect menit să salveze societatea ro­mânească actuală de înstrăinare, de pieire, aducând la lumină valori considerate a fi desuete în zilele noastre. Despre conștientizarea nepăsării față de viitorul acestei națiuni reprezentat de tânăra generație, despre conturarea adevăratelor modele morale, despre cultura și civilizația acestui popor român, ne vorbește Maria-Cornelia Miron, profesor de Limba și Literatura Română la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București.

Suflul Thaliei coboară peste Medgidia Timp de trei zile, la Medgidia, în condițiile unei organizări de excepție, s-a desfășurat cea de-a VII-a ediție a Festivalului de Teatru „Tanța și Costel”. În sala de spectacole a Centrului Militar Medgidia, extrem de generoasă, cu o acustică foarte bună, trupe de teatru formate din amatori, sosite din toată țara, ne-au încântat simțurile cu reprezentații bine puse la punct, realizate cu multă pasiune, aspect sesizat și de publicul ce a luat loc zi de zi în fotolii, aplaudând îndelung fiecare piesă în parte.

Oameni și pasiuni Ideea acestui material a pornit de la cele câteva căști militare pe care le-am observat expuse pe un raft în biroul locotenent-colonelului Adrian Negoiță, șeful instrucției și educației din Baza de Instruire pentru Vânători de Munte „Bucegi”. L-am întrebat despre ele și mi-a răspuns că este o veche pasiune a sa de a colecționa căști militare și că, în total, până în prezent, deține 58 de exemplare. Așa am aflat că, de curând, s-au împlinit 100 de ani de la apariția primei căști militare moderne. L-am rugat să ne povestească despre colecția sa și să ne împărtă șească și câteva lucruri despre apariția acestui articol nelipsit, de-a lungul vremii, din echipamentul de instrucție al oricărui militar.

20 de ani de la prima apariție
Sufletele noastre, pagini într-un ziar!
Pe 1 decembrie 1997 a luat ființă un ziar, o publicație nu­mit㠄Curierul Armatei I” la care eu aveam să vin patru ani mai târziu. Ca orice început, mi s-a spus că a fost foar­te greu, dar nimic nu a împiedicat demersul unor oa­me­ni de a realiza ceva minunat. Format mic, A4, două cu­lori, negru și albastru, 8 pagini sau 12 câteodată și o mână de jurnaliști, atent selecționați în funcție de background-ul cu tente filologice. Foarte greu de găsit într-o lume ca­zo­nă la acea vreme! Dar, nu imposibil!

 


 


COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului și a datei apariţiei publicaţiei.
OPINIILE ŞI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț