Lecţia de istorie

Muzeul Militar Naţional, filiala Constanţa
Pasiunea dă viaţă iar istoriei

Cristina FRATU

oi, oamenii, suntem făcuţi în aşa fel încât, ori de câte ori suntem mânaţi de o dorinţă mare, dispare imposibilitatea de a o înfăptui. Pasiunea este cea care face imposibilul posibil. Dacă faci ceva cu pasiune, simţi că dăruieşti câte puţin din tine. Asemenea fenomen nu te sărăceşte, ci te face să evoluezi, să devii mai luminos. Dacă faci ceva ce nu îţi palce, te stingi puţin câte puţin...

Dar, în ciuda puterii pe care o are pasiunea, foarte mulţi oameni o privesc ca pe ceva suspicios. În acest sens, nu pot să uit vorbele unui sociolog: „... ne aflăm prinşi într-o anume etapă a etosului naţional, în care suntem nu numai materialişti, ba mai mult, ca oameni, din punct de vedere emoţional, suntem morţi. Nu cântăm, nu dansăm, nici măcar nu mai facem rău cu suficient entuziasm.” Şi, totuşi, fără pasiune, omul ar deveni un simplu automat, pierdut prin spaţiul atemporal. Percepţiile scad, iar rutina devine copleşitoare. Pentru a evita această stare de fapt, avem nevoie de pasiune, de dragoste şi de foarte multe alte sentimente care, măcar pentru o clipă, ne aduc aminte că suntem imperfecţi, adică oameni. Pasiunea este dragostea de a face ceva fără motivaţia unei recompense băneşti. Toate lucrurile frumoase izvorăsc din pasiune, iar ideile, gândurile, scopurile, ţelurile, toate devin banalităţii atunci când emoţia sufletului dispare. Din când în când, se mai întâmplă să avem discuţii constructive cu anumite personaje interesante. În urma acestora, după părerea mea, cele mai importante sunt concluziile. Şi, uite aşa, a venit vorba despre pasiune, despre cât de mult trebuie sau nu trebuie să pui suflet într-o activitate. Nu este uşor să-ţi găseşti vocaţia, să faci exact ceea ce îţi place în viaţă. Doar în clipa în care chiar pui suflet în ceea ce faci, atunci poţi spune că nu faci umbră pământului degeaba.
O astfel de discuţie interesantă, deci constructivă, am avut-o zilele trecute cu directorul Muzeului Militar Naţional, filiala Constanţa, domnul profesor dr. Costin SCURTU. În tot ceea ce face este ghidat de pasiunea pentru istorie şi orice comentariu în plus pe această temă ar fi de prisos. Nici mai mult, nici mai puţin, în cartierul 4-5 al oraşului de la malul mării, se află această instituţie cu un patrimoniu impresionant, foarte aproape de comandamentul Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti”, moştenitoare a tradiţiilor de luptă a Diviziei Active de Dobrogea. Clădirea în sine a fost special proiectată pentru „activitatea muzeografică de păstrare şi expunere a patrimoniului cu caracter militar”. În cadrul muzeului, de-a lungul timpului, s-au organizat o serie de evenimente cu caracter naţional şi european, expoziţii cu caracter permanent şi temporar.
În expoziţia sa permanentă, se află o colecţie de uniforme unicat, o colecţie de armament de toate felurile, obiecte arheologice, accesorii vestimentare, decoraţii, diorame, fotografii şi documente de epocă, care reprezintă diferite momente şi situaţii ale militarilor, fie în război, fie în retragere, atac sau în tranşee. Astfel, pot fi văzute uniforme de luptător pedestru din secolul XV, uniforme militare din ?ara Românească, uniforme militare din secolul al XIX-lea, de influenţă franceză. La acestea, se adaugă uniformele soldaţilor din Primul Război Mondial. Colecţia de uniforme este întregită cu cele de ceremonie, din perioada interbelică. Prezentarea muzeistică este continuată cu uniforme şi accesorii pentru diferite grade militare şi tipuri de arme uzitate în cel de-al Doilea Război Mondial.
Muzeul Militar Naţional, filiala Constanţa, adăposteşte colecţii unice în ţară, dar, de-a lungul timpului, nu a avut parte de finanţări consistente. Deficitul a fost completat cu ... pasiune, astfel încât angajaţii acestuia reuşesc să realizeze lucruri extraordinare cu bani puţini. Fiecare exponat are povestea lui. Un exemplu ar fi expunerea basoreliefului de la Mărăşeşti, acolo unde şi-au găsit odihna aproape 5.000 de militari dobrogeni, în Primul Război Mondial, în anul1917. Traversăm apoi perioada medievală şi ajungem în epoca modernă, prin prezentarea conflictelor care s-au desfăşurat în arealul Dobrogea, între secolele XVI şi XVIII. Războiul de Independenţă nu este nici el uitat, aşa cum nu au fost lăsate deoparte multe alte evenimente ce ne-au marcat evoluţia istorică ca popor.
Cei mai împătimiţi vizitatori sunt cei mici, atraşi fiind de armamentul de foc şi nu numai: săgeţi, arcuri, arbalete, suliţe, cuţite, topoare, iatagane, pumnale şi baionete. Tocmai pentru a-i încuraja, la nivelul instituţiei s-a pus pe rol un program prin care copiii din mediul rural beneficiază de intrare gratuită. În momentul da faţă, se munceşte cu pasiune la realizarea unui sector dedicat Revoluţiei din decembrie 1989, din perspectiva armatei, la organizarea unui sector al transmisioniştilor, cu aparatură şi tehnică de epocă, şi la amenajarea unui sector specific perioadei comuniste. De asemenea, reprezentanţii comunităţilor etnice din Dobrogea au venit cu propunerea de a oferi muzeului obiecte personale, fotografii, documente şi accesorii, care să demonstreze faptul că ei au fost în slujba armatei. Un alt proiect al conducerii muzeului se referă la amenajarea unui parc cu tehnică militară în perimetrul instituţiei.
Ar mai fi multe de făcut, pentru că pasiunea nu îţi dă pace. Ar mai fi nevoie şi de suport financiar, şi de un proiect de reabilitare a clădirii muzeale, şi de..., şi de..., până şi de nişte indicatoare orientative care să indice calea tuturor turiştilor ce ne vizitează judeţul către poarta acestei instituţii de cultură!

Unirea Basarabiei cu Ţara mamă, România, la 27 martie/9 aprilie 1918! Primul Război Mondial a ridicat în faţa poporului român probleme de mare însemnătate pentru soarta naţiunii. Tocmai de aceea, lupta pentru unitate naţională a intrat în faza finală, angrenând toate forţele sociale şi politice, atât din vechea Românie, cât şi din provinciile româneşti subjugate, imprimând războiului purtat de România un profund caracter naţional. Manifestaţiile şi demonstraţiile populare în sprijinul înfăptuirii dezideratului unităţii naţional-statale, organizate în tot cursul războiului, zecile de mii de voluntari de peste hotare, înrolaţi în lupta pentru cauza întregirii ţării, sunt numai câteva fapte care dădeau glas voinţei de unitate statală a întregii naţiuni române.

Comandanţi ai Armatei I, momente de glorie şi onoarea În istoria popoarelor există momente de răscruce, când acestea îşi încredinţează soarta în puterea braţelor ostaşilor. Un astfel de moment îl reprezintă anul 1916, an în care România a intrat în război. În luna august a aceluiaşi an, se naşte Armata I, mai exact, pe 18 august, când se înfiinţează Armata I de operaţii, cu comandamentul dislocat în localul Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină din garnizoana Bucureşti, care, ulterior, va fi mutat la Craiova. Acestei armate i s-a hărăzit să aibă parte de onoarea de a lupta pentru împlinirea idealurilor românilor. Sângele ostaşilor săi a consfinţit botezul focului primit în bătăliile din defileul Jiului, dar şi de la Mărăşeşti. Dintotdeauna armata română a fost condusă de comandanţi destoinici, care au făcut faţă cerinţelor care, în timp de război, şi-au îndeplinit misiunile de luptă încredinţate.

Muzeul Militar Naţional, filiala Constanţa
Pasiunea dă viaţă iar istoriei
Noi, oamenii, suntem făcuţi în aşa fel încât, ori de câte ori suntem mânaţi de o dorinţă mare, dispare imposibilitatea de a o înfăptui. Pasiunea este cea care face imposibilul posibil. Dacă faci ceva cu pasiune, simţi că dăruieşti câte puţin din tine. Asemenea fenomen nu te sărăceşte, ci te face să evoluezi, să devii mai luminos. Dacă faci ceva ce nu îţi palce, te stingi puţin câte puţin...